flagrant (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FLAGRÁNT, -Ă, flagranți, -te, adj. Care sare în ochi; izbitor, evident. ◊
Flagrant delict = infracțiune descoperită în momentul savârșirii ei sau înainte ca efectele ei să se fi consumat. – Din
fr. flagrant.