fișcă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FÍȘCĂ, fiști, s. f. (
Reg.) Biciușcă;
p. ext. lovitură dată cu biciușca. – Formație onomatopeică.
fișcă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)FÍȘCĂ, fiști, s. f. ~; nuia, vergea. (din
fâș1)
fișcă (Dicționaru limbii românești, 1939)*fíșcă și
fríșcă f., pl.
ște, ștĭ și
șce, scĭ (rudă cu
șfichĭ).
Vest. Șfichĭ, bicĭ supțire [!], vîrf de bicĭ orĭ vargă subțire.
fișcă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)fíșcă (
reg.)
s. f.,
g.-d. art. fíștii; pl. fiști