fiabilitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FIABILITÁTE s. f. Însușirea de a fi fiabil; siguranță în exploatare. [
Pr.:
fi-a-] – Din
fr. fiabilité.fiabilitate (Dicționar de neologisme, 1986)FIABILITÁTE s.f. 1. Totalitatea calităților unui sistem tehnic care determină capacitatea acestuia de a funcționa fără defecțiuni într-un interval de timp în anumite condiții date.
2. Mărime care caracterizează siguranța în funcționare a unui sistem tehnic în conformitate cu normele prescrise. ◊
Teoria fiabilității = ramură a științei care studiază măsurile generale ce trebuie avute în vedere la proiectarea, fabricarea și exploatarea sistemelor tehnice pentru a se asigura o maximă eficiență în utilizarea lor. [Pron.
fi-a-. / cf. fr.
fiabilité].
fiabilitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)FIABILITÁTE s. f. 1. capacitate de funcționare a unui aparat, a unui sistem tehnic fără defecțiuni o perioadă îndelungată de timp. 2. ramură a științei care studiază măsurile generale ce trebuie avute în vedere la proiectarea, fabricarea și exploatarea sistemelor tehnice pentru a se asigura o maximă eficiență în utilizarea lor. 3. (biol.) probabilitate de supraviețuire a unui organism, exprimată prin vitalitate, capacitate de adaptare la condițiile de mediu. (< fr.
fiabilité, engl.
fiability)
fiabilitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*fiabilitáte (fi-a-) s. f.,
g.-d. art. fiabilitắții