fiacru (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FIÁCRU, fiacre, s. n. (
Înv.) Trăsură de piață; birjă. [
Pr.:
fi-a-] – Din
fr. fiacre.fiacru (Dicționar de neologisme, 1986)FIÁCRU s.n. (
Rar) Trăsură de piață. [Pron.
fi-a-, pl.
-re, -ruri. / < fr.
fiacre].
fiacru (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)fiácru (fiácre), s. n. – Birjă, trăsură de piață.
Fr. fiacre. Înv., ca și dubletul
fiacăr, s. n., din
germ. Fiaker.fiacru (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)fiácru (
înv.)
(fi-a-cru)
s. n.,
art. fiácrul; pl. fiácre