finlandez (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FINLANDÉZ, -Ă, finlandezi, -e, s. m. și
f.,
adj. 1. S. m. și
f. Persoană care face parte din populația de bază a Finlandei sau este originară de acolo.
2. Adj. Care aparține Finlandei sau populației ei, privitor la Finlanda sau la populația ei. ♦ (Substantivat,
f.) Limba vorbită de finlandezi (
1). – Din
fr. finlandais, it. finlandese.finlandez (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))FINLANDÉZ, -Ă, finlandezi, -e, adj. Care aparține Finlandei sau populației ei, privitor la Finlanda; (substantivat,
f.) limba vorbită în Finlanda; (
s. m. și
f.) persoană care face parte din populația de bază a Finlandei sau care este originară de acolo.
finlandez (Marele dicționar de neologisme, 2000)FINLANDÉZ, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Finlanda. ◊ (s. f.) limbă fino-ugrică vorbită de finlandezi. (< fr.
finlandais, it.
finlandese)
finlandez (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)FINLANDÉZ, -Ă (‹
Finlanda)
s. m. și
f.,
adj. 1. S. m. și
f. (La
m. pl.) Popor care s-a constituit ca națiune pe teritoriul Finlandei. Mai trăiesc în S.U.A., Suedia, Federația Rusă, Canada, Norvegia ș.a. De religie evanghelic-luterană. ♦ Persoană care aparține acestui popor sau este originară din Finlanda.
2. Adj. Care aparține Finlandei, referitor la Finlanda sau la finlandezi. ♦ (Substantivat,
f.) Limbă fino-ugrică vorbită de finlandezi; importantă limbă finică, păstrând cel mai bine tipul fino-ugric.
finlandez (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)finlandéz adj. m.,
s. m.,
pl. finlandézi; adj. f.,
s. f. finlandéză, pl. finlandéze