fierbere (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FIÉRBERE, fierberi, s. f. Acțiunea de
a fierbe și rezultatul ei. ♦
Fig. Stare de agitație, de neliniște puternică, de așteptare încordată. –
V. fierbe.fierbere (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)fiérbere (fier-) s. f.,
g.-d. art. fiérberii; pl. fiérberifierbere (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)fierbere f.
1. acțiunea de a fierbe;
2. fig. agitațiune violentă:
orașul e în fierbere.