fierbător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FIERBĂTÓR, (
1)
fierbători, s. m., (
2)
fierbătoare, s. n. 1. S. m. Muncitor industrial care execută operațiile de fierbere în cadrul extragerii sau prelucrării unor materii prime.
2. S. n. (
Tehn.) Aparat care servește la fierberea unor lichide; plonjor. –
Fierbe +
suf. -ător.