fișteică (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FIȘTÉICĂ, fișteici, s. f. (
Reg.) Bucată de pământ lungă și îngustă; fâșie de pământ (arabil). –
Et. nec.fișteică (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)fiștéică (
reg.)
(fiș-tei-) s. f.,
g.-d. art. fiștéicii; pl. fiștéici