fecunda (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FECUNDÁ, fecundez, vb. I.
Tranz. A provoca o fecundație, a face să procreeze. – Din
fr. féconder, lat. fecundare.fecunda (Dicționar de neologisme, 1986)FECUNDÁ vb. I. tr. A provoca fecundație, a pune în stare de procreație. [< lat.
fecundare, cf. fr.
féconder].
fecunda (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)fecundá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
fecundeázăfecundà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)fecundà v. a face fecund, productiv.
fecunda (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)FECUNDÁ, fecundez, vb. I.
Tranz. A provoca o fecundație, a face să procreeze. – Din
fr. féconder, lat. fecundare.