fecund (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FECÚND, -Ă, fecunzi, -de, adj. 1. (
Biol.) Care este apt să se reproducă; (sens curent) care se înmulțește ușor și repede; prolific. ♦ (Despre pământ, terenuri) Care dă multe roade, care produce mult; roditor, productiv, fertil, mănos.
2. Fig. (Despre idei, imaginație etc.) Bogat.
3. Fig. (Despre oameni) Care scrie, compune, produce, publică mult, care are capacitatea de a da, ușor și repede, opere de creație, producții artistice sau științifice. – Din
fr. fécond, lat. fecundus.fecund (Dicționar de neologisme, 1986)FECÚND, -Ă adj. 1. (
Despre animale) Care se înmulțește repede; prolific.
2. (
Fig.) Rodnic, productiv, bogat.
3. (
Fig.; despre oamenii de știință, de artă etc.) Care scrie, compune, produce mult. [< lat.
fecundus].
fecund (Marele dicționar de neologisme, 2000)FECÚND, -Ă adj. 1. care se înmulțește repede; prolific; fertil. 2. (fig.) rodnic, productiv, bogat. 3. (fig.) care scrie, compune, produce mult. (< fr.
fécond, lat.
fecundus)
fecund (Dicționaru limbii românești, 1939)*fecúnd, -ă adj. (lat.
fecundus. V.
făt). Care naște mult:
animale, femeĭ fecunde. Fertil:
pămînt fecund. Fig. Care produce multe opere:
scriitor fecund.fecund (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)fecúnd adj. m.,
pl. fecúnzi; f. fecúndă, pl. fecúndefecund (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)fecund a. care produce mult:
sol fecund; fig.
spirit fecund.fecund (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)FECÚND, -Ă, fecunzi, -de, adj. 1. (
Biol.) Care este apt să se reproducă; (sens curent) care se înmulțește ușor și repede; prolific. ♦ (Despre pământ, terenuri) Care dă multe roade, care produce mult; roditor, productiv, fertil, mănos.
2. Fig. (Despre idei, imaginație etc.) Bogat.
3. Fig. (Despre oameni) Care scrie, compune, produce, publică mult, care are capacitatea de a da, ușor și repede, opere de creație, producții artistice sau științifice. — Din
fr. fécond, lat. fecundus.