fecundare - explicat in DEX



fecundare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
FECUNDÁRE, fecundări, s. f. Acțiunea de a fecunda și rezultatul ei; fecundație, fecundat1. – V. fecunda.

fecundare (Dicționar de neologisme, 1986)
FECUNDÁRE s.f. Acțiunea de a fecunda și rezultatul ei; fecundație, fecundat. [< fecunda].

fecundare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
fecundáre s. f., g.-d. art. fecundắrii; pl. fecundắri

fecundare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
FECUNDÁRE, fecundări, s. f. Acțiunea de a fecunda și rezultatul ei; fecundație, fecundat1. — V. fecunda.