fecunda - explicat in DEX

fecunda (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
FECUNDÁ, fecundez, vb. I. Tranz. A provoca o fecundație, a face să procreeze. – Din fr. féconder, lat. fecundare.

fecunda (Dicționar de neologisme, 1986)
FECUNDÁ vb. I. tr. A provoca fecundație, a pune în stare de procreație. [< lat. fecundare, cf. fr. féconder].

fecunda (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
fecundá (a ~) vb., ind. prez. 3 fecundeáză

fecundà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
fecundà v. a face fecund, productiv.

fecunda (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
FECUNDÁ, fecundez, vb. I. Tranz. A provoca o fecundație, a face să procreeze. – Din fr. féconder, lat. fecundare.