feciorie - explicat in DEX

feciorie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
FECIORÍE¹ s. f. Calitatea de a fi fecioară (1); castitate, virginitate, fetie; p. ext. curățenie morală (proprie unei fecioare). – Fecioară + suf. -ie.

feciorie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
FECIORÍE² s. f. Timpul cât cineva este fecior (2); epoca din viață petrecută ca fecior. – Fecior + suf. -ie.

feciorie (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
FECIORÍE¹, feciorii, s. f. Calitatea de a fi fecioară; castitate, virginitate; p. ext. curățenie, nevinovăție. – Din fecior + suf. -ie.

feciorie (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
FECIORÍE², feciorii, s. f. Timpul cât cineva este fecior; epocă din viață petrecută ca fecior neînsurat. – Din fecior + suf. -ie.

feciorie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
fecioríe s. f., art. fecioría, g.-d. fecioríi, art. fecioríei

feciorie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
feciorie f. 1. stare de fecioară; 2. fig. curățenie, nevinovăție.

feciorie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
FECIORÍE¹ s. f. Calitatea de a fi fecioară (1); castitate, virginitate, fetie; p. ext. curățenie morală (proprie unei fecioare). — Fecioară + suf. -ie.

feciorie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
FECIORÍE² s. f. Timpul cât cineva este fecior (2); epoca din viață petrecută ca fecior. — Fecior + suf. -ie.

fecĭorie (Dicționaru limbii românești, 1939)
fecĭoríe f. Starea de fecĭoară, virginitate. Starea de fecĭor (de flăcăŭ), adolescență.