feculent - explicat in DEX

feculent (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
FECULÉNT, -Ă, feculenți, -te, adj. Care conține feculă; p. ext. hrănitor. – Din fr. féculent.

feculent (Dicționar de neologisme, 1986)
FECULÉNT, -Ă adj. Care conține feculă; (p. ext.) hrănitor. [< fr. féculent].

feculent (Marele dicționar de neologisme, 2000)
FECULÉNT, -Ă adj. care conține feculă. (< fr. féculent)

feculent (Dicționaru limbii românești, 1939)
*feculént, -ă adj. (lat. faeculentus). Care conține feculă: cartofiĭ îs feculențĭ. Care lasă o drojdie, un sediment: lichid feculent.

feculent (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
feculént adj. m., pl. feculénți; f. feculéntă, pl. feculénte

feculent (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
feculent a. ce conține feculă.

feculent (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
FECULÉNT, -Ă, feculenți, -te, adj. Care conține feculă; p. ext. hrănitor. — Din fr. féculent.