feciorie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FECIORÍE1 s. f. Calitatea de a fi fecioară (
1); castitate, virginitate, fetie;
p. ext. curățenie morală (proprie unei fecioare). –
Fecioară +
suf. -ie.feciorie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FECIORÍE2 s. f. Timpul cât cineva este fecior (
2); epoca din viață petrecută ca fecior. –
Fecior +
suf. -ie.feciorie (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))FECIORÍE1, feciorii, s. f. Calitatea de a fi fecioară; castitate, virginitate;
p. ext. curățenie, nevinovăție. – Din
fecior +
suf. -ie.feciorie (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))FECIORÍE2, feciorii, s. f. Timpul cât cineva este fecior; epocă din viață petrecută ca fecior neînsurat. – Din
fecior +
suf. -ie.feciorie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)fecioríe s. f.,
art. fecioría, g.-d. fecioríi, art. fecioríeifeciorie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)feciorie f.
1. stare de fecioară;
2. fig. curățenie, nevinovăție.
feciorie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)FECIORÍE1 s. f. Calitatea de a fi fecioară (
1); castitate, virginitate, fetie;
p. ext. curățenie morală (proprie unei fecioare). —
Fecioară +
suf. -ie.feciorie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)FECIORÍE2 s. f. Timpul cât cineva este fecior (
2); epoca din viață petrecută ca fecior. —
Fecior +
suf. -ie.fecĭorie (Dicționaru limbii românești, 1939)fecĭoríe f. Starea de fecĭoară, virginitate. Starea de fecĭor (de flăcăŭ), adolescență.