feciorică (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FECIORÍCĂ, feciorele, s. f. Mică plantă erbacee târâtoare, cu flori galbene-verzui (
Herniaria glabra). –
Fecioară +
suf. -ică.feciorică (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)feciorícă s. f.,
g.-d. art. feciorélei; pl. fecioréle, art. feciorélelefeciorică (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)FECIORÍCĂ, feciorele, s. f. Mică plantă erbacee târâtoare, cu flori galbene-verzui
(Herniaria glabra). —
Fecioară +
suf. -ică.