fecioresc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FECIORÉSC1, -EÁSCĂ, feciorești, adj. Care aparține fecioarei (
1), privitor la fecioară;
p. ext. feciorelnic. –
Fecioară +
suf. -esc.fecioresc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FECIORÉSC2, -EÁSCĂ, feciorești, adj. Care aparține feciorilor (
2), privitor la feciori, specific feciorilor.
Dans fecioresc. ♦ (Substantivat,
f.) Nume dat mai multor dansuri populare în care băieții execută unele figuri de virtuozitate; melodie după care se execută aceste dansuri. –
Fecior +
suf. -esc.fecioresc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)feciorésc adj. m.,
f. fecioreáscă; pl. m. și
f. fecioréștifecioresc (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)fecioresc a.
1. de fecioară:
sân fecioresc; 2. de fecior:
port fecioresc.fecioresc (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)FECIORÉSC1, -EÁSCĂ, feciorești, adj. Care aparține fecioarei (
1), privitor la fecioară;
p. ext. feciorelnic. —
Fecioară +
suf. -esc.fecioresc (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)FECIORÉSC2, -EÁSCĂ, feciorești, adj. Care aparține feciorilor (
2), privitor la feciori, specific feciorilor.
Dans fecioresc. ♦ (Substantivat,
f.,
art.) Nume dat mai multor dansuri populare în care băieții execută unele figuri de virtuozitate; melodie după care se execută aceste dansuri. —
Fecior +
suf. -esc.fecĭoresc (Dicționaru limbii românești, 1939)1) fecĭorésc, -eáscă adj. De fecĭoară, virginal.
Trans. De fecĭor (de flăcăŭ).
fecĭoresc (Dicționaru limbii românești, 1939)2) fecĭorésc v. intr. Trăĭesc ca fecĭoară. Trăĭesc ca fecĭor, duc vĭața de flăcăŭ.