feciorelnic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FECIORÉLNIC, -Ă, feciorelnici, -ce, adj. (Ca) de fecioară (
1), specific fecioarei;
fig. neprihănit, nepătat, nevinovat, imaculat, curat, cast, virginal, fecioresc
1. –
Fecioară +
suf. -elnic.feciorelnic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)feciorélnic adj. m.,
pl. feciorélnici; f. feciorélnică, pl. feciorélnicefeciorelnic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)FECIORÉLNIC, -Ă, feciorelnici, -ce, adj. (Ca) de fecioară (
1), specific fecioarei;
fig. neprihănit, nepătat, nevinovat, cast, fecioresc
1. —
Fecioară +
suf. -elnic.fecĭorelnic (Dicționaru limbii românești, 1939)fecĭorélnic, -ă adj. Fecĭoresc, virginal. Adv. Ca o fecĭoară.