feciorenie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FECIORÉNIE s. f. (Rar) Caracter feciorelnic. –
Fecioară +
suf. -enie.feciorenie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)FECIORÉNIE s. f. (Rar) Caracter feciorelnic. —
Fecioară +
suf. -enie.