fațadă - explicat in DEX

fațadă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
FAȚÁDĂ, fațade, s. f. Fiecare dintre părțile exterioare verticale ale unei clădiri, ale unui monument; spec. partea dinspre stradă sau partea unde se găsește intrarea principală a unei clădiri. ◊ Loc. adj. De fațadă = de formă, pentru a salva aparențele. – Din fr. façade (refăcut după față).

fațadă (Dicționar de neologisme, 1986)
FAȚÁDĂ s.f. Fiecare dintre fețele exterioare ale unei clădiri, ale unui monument etc.; (spec.) fața unui edificiu. ◊ De fațadă = de ochii lumii, de formă. [Cf. fr. façade].

fațadă (Marele dicționar de neologisme, 2000)
FAȚÁDĂ s. f. fiecare dintre fețele exterioare ale unei clădiri, ale unui monument etc. ♦ de ~ = de ochii lumii, de formă. (< fr. façade)

fațadă (Dicționaru limbii românești, 1939)
*fațádă f., pl. e (fr. façade, d. it. facciata, după rom. față). Partea principală a uneĭ case, partea unde e intrarea: casă cu doŭă fațade.

fațadă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
fațádă s. f., g.-d. art. fațádei; pl. fațáde

fațadă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
fațadă f. 1. partea dinainte a unei case; 2. partea unde este intrarea principală. [După fr. façade].

fațadă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
FAȚÁDĂ, fațade, s. f. Fiecare dintre părțile exterioare verticale ale unei clădiri, ale unui monument; spec. partea dinspre stradă sau partea unde se găsește intrarea principală a unei clădiri. ◊ Loc. adj. De fațadă = de formă, pentru a salva aparențele. — Din fr. façade (refăcut după față).