fabrica - explicat in DEX

fabrica (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
FABRICÁ, fábric, vb. I. Tranz. A produce o marfă în serie și în cantități mari, prelucrând materia primă într-o fabrică, într-o uzină etc. ♦ P. gener. (Fam.) A face, a confecționa, a realiza. ♦ Fig. A născoci, a plăsmui, a inventa. – Din fr. fabriquer, lat. fabricare.

fabrica (Dicționar de neologisme, 1986)
FABRICÁ vb. I. tr. 1. A lucra, a confecționa anumite obiecte prin prelucrarea unei materii prime. ♦ A lucra prin procedee mecanice (mai ales într-o fabrică). 2. (Peior.) A face ceva la repezeală; a născoci, a inventa. [P.i. fábric. / < fr. fabriquer, cf. lat. fabricare].

fabrica (Marele dicționar de neologisme, 2000)
FABRICÁ vb. tr. 1. a produce anumite obiecte prin prelucrarea unei materii prime într-o fabrică sau uzină. 2. (fam.) a face ceva la repezeală. ◊ (fig.) a născoci, a inventa. (< fr. fabriquer, lat. fabricare)

fabrica (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
fabrica, fabric v. r. (tox.) a lua o nouă doză de drog pentru a îndepărta starea depresivă provocată de sindromul de sevraj.

fabrica (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
fabricá (a ~) (fa-bri-) vb., ind. prez. 3 fábrică

fabricà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
fabricà v. 1. a face prin procedări mecanice; a fabrica postavuri, arme; 2. a pune să se fabrice; 3. fig. a plăsmui: a fabrica o istorie

fabrica (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
FABRICÁ, fábric, vb. I. Tranz. A produce diferite bunuri în serie și în cantități mari, prelucrând materia primă într-o fabrică, într-o uzină etc. ♦ P. gener. (Fam.) A face, a confecționa, a realiza. ♦ Fig. A născoci, a plăsmui, a inventa. — Din fr. fabriquer, lat. fabricare.