fașină (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FAȘÍNĂ s. f. v. fascină.fașină (Dicționar de neologisme, 1986)FAȘÍNĂ s.f. v.
fascină.
fașină (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)fașínă (fașíne), s. f. – Mănunchi de nuiele folosit la întărirea terasamentelor.
Fr. faacine.fașină (Dicționaru limbii românești, 1939)*fașínă f., pl.
e (it.
fascina, de unde și fr.
fascine). Legătură de nuĭele, coș de nuĭele cu care se astupă șanțurile ca să treacă o trupă, să escaladezĭ o redută ș. a.
fașină (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)fașină f. mănunchiu de nuiele cu cari s’astupă șanțuri, se repară drumuri, etc.:
cu scări și cu fașine AL. (= fr.
fascine).
fașină (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)FAȘÍNĂ s. f. v. fascină.