fățui - explicat in DEX

fățui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
FĂȚUÍ, fățuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A netezi, a lustrui suprafața unui obiect (prin cioplire, prin frecare etc.); p. gener. a da aspect frumos (suprafeței) unui lucru. ♦ Spec. A netezi tencuiala așternută pe un element de construcție. 2. (În industria tăbăcăriei) A curăța pielea de ultimele impurități rămase după cenușărit. 3. Fig. (Pop.) A pălmui pe cineva. – Față + suf. -ui.

fățui (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
fățuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fățuiésc, imperf. 3 sg. fățuiá; conj. prez. 3 să fățuiáscă

fățui (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
FĂȚUÍ, fățuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A netezi, a lustrui suprafața unui obiect (prin cioplire, prin frecare etc.); p. gener. a da aspect frumos (suprafeței) unui lucru. ♦ Spec. A netezi tencuiala aplicată pe un element de construcție. 2. (În industria tăbăcăriei) A curăța pielea de ultimele impurități rămase după cenușărit. 3. Fig. (Pop.) A pălmui pe cineva. — Față + suf. -ui.

fățuì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
fățuì v. 1. a netezi, a lustrui; 2. fam. a bate: îl mai fățuiră, îl mai trudiră ISP. [Lit. a da o față frumoasă].