fățarnic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FĂȚÁRNIC, -Ă, fățarnici, -ce, adj. (Despre oameni și manifestările lor; adesea substantivat) Lipsit de sinceritate; prefăcut, ipocrit, fals. –
Fățare (
înv. „fățărnicie” <
față) +
suf. -nic.