fățarnic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FĂȚÁRNIC, -Ă, fățarnici, -ce, adj. (Despre oameni și manifestările lor; adesea substantivat) Lipsit de sinceritate; prefăcut, ipocrit, fals. –
Fățare (
înv. „fățărnicie” <
față) +
suf. -nic.fățarnic (Dicționaru limbii românești, 1939)fățárnic, -ă adj. (d.
față și suf.
ar-nic). Ipocrit, prefăcut.
fățarnic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)fățárnic adj. m.,
s. m.,
pl. fățárnici; adj. f.,
s. f. fățárnică, pl. fățárnicefățarnic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)fățarnic a. cu două fețe, ipocrit.
fățarnic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)FĂȚÁRNIC, -Ă, fățarnici, -ce, adj. (Despre oameni și manifestările lor; adesea substantivat) Lipsit de sinceritate; prefăcut, ipocrit, fals. —
Fățare (
înv. „fățărnicie” <
față) +
suf. -nic.