fasonator (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FASONATÓR, -OÁRE, fasonatori, -oare, s. m. și
f. Lucrător care fasonează. –
Fasona +
suf. -tor.fasonator (Dicționar de neologisme, 1986)FASONATÓR, -OÁRE s.m. și f. Muncitor care face lucrări de fasonare. [Cf. fr.
façonnier].
fasonator (Marele dicționar de neologisme, 2000)FASONATÓR, -OÁRE s. m. f. muncitor care fasonează. (< fasona + -tor)
fasonator (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)fasonatór s. m.,
pl. fasonatórifasonator (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)FASONATÓR, -OÁRE, fasonatori, -oare, s. m. și
f. Lucrător care fasonează. —
Fasona +
suf. -tor.