fasonare - explicat in DEX

fasonare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
FASONÁRE, fasonări, s. f. Acțiunea de a fasona; fasonat¹, fasonaj. – V. fasona.

fasonare (Dicționar de neologisme, 1986)
FASONÁRE s.f. Acțiunea de a fasona și rezultatul ei; fasonat. [< fasona].

fasonare (Marele dicționar de neologisme, 2000)
FASONÁRE s. f. acțiunea de a fasona; fasonaj, fasonat. ◊ operație prin care arborii doborâți sunt curățați de crengi, cojiți, retezați și stivuiți. ◊ scurtarea, prin tăiere, a rădăcinilor și a lăstarilor puieților și butașilor de viță de vie, în vederea plantării. (< fasona)

fasonare (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
FASONÁRE (‹ fasona) s. f. 1. Acțiunea de a fasona; fasonat. 2. (SILV.) Fasonarea lemnului = operații executate în exploatările forestiere, prin care arborii doborâți sunt prelucrați și clasați în sorturi de lemn pentru prelucrat și pentru foc. ♦ Scurtare a rădăcinilor sau a ramurilor materialului săditor, pomicol și viticol, pentru îmbunătățirea procesului de creștere și dezvoltare a acestuia. 3. (Ind. Alim.) Proces tehnologic de abator vcare constă în îndepărtarea franjurilor de carne rezultate în timpul prelucrării carcaselor. 4. (METAL.) Prelucrare prin deformare plastică (forjare, matrițare, ștanțare etc.) a unui material în vederea realizării unui obiect cu o formă determinată.

fasonare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
fasonáre s. f., g.-d. art. fasonắrii; pl. fasonắri

fasonare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
FASONÁRE, fasonări, s. f. Acțiunea de a fasona; fasonat¹, fasonaj. — V. fasona.