fasonat - explicat in DEX

fasonat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
FASONÁT¹ s. n. Fasonare. – V. fasona.

fasonat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
FASONÁT², -Ă, fasonați, -te, adj. (Despre obiecte) Căruia i s-a dat, care a căpătat o anumită formă (în urma unui proces de prelucrare). ♦ Fig. (Fam.) Care face nazuri, fasoane. – V. fasona.

fasonat (Dicționar de neologisme, 1986)
FASONÁT s.n. Fasonare. ◊ Fasonatul puieților = operația de reducere a rădăcinilor și a lăstarilor puieților în vederea plantării. [< fasona].

fasonat (Dicționar de neologisme, 1986)
FASONÁT, -Ă adj. Care a suferit operația de fasonare; care are o anumită formă, croială. [< fr. façonné].

fasonat (Marele dicționar de neologisme, 2000)
FASONÁT s. n. fasonare. (< fasona)

fasonat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
fasonát s. n.

fasonat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
FASONÁT¹ s. n. Fasonare. — V. fasona.

fasonat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
FASONAT², -Ă, fasonați, -te, adj. (Despre obiecte) Căruia i s-a dat, care a căpătat o anumită formă (în urma unui proces de prelucrare). ♦ Fig. (Fam.) Care face nazuri, fasoane. — V. fasona.