fârtat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FÂRTÁT, fârtați, s. m. (
Pop.) Prieten nedespărțit al cuiva, legat de el prin jurământ până la moarte; frate de cruce. ♦ Tovarăș, ortac. ♦ Termen cu care se adresează cineva unui prieten sau cuiva căruia ține să-i arate prietenie. [
Var.:
fărtát s. m.] – Din
*frătat (<
frate +
suf. -at, după
sl. pobratim < bratŭ „frate”).