fașă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FÁȘĂ, feși, s. f. 1. Bucată lungă și îngustă de pânză cu care se înfășoară strâns copiii mici, peste scutece. ◊
Expr. Din (sau
în) fașă = (de) pe vremea când era copil mic;
p. ext. de când se știe, de la început.
Abia ieșit din fașă = foarte tânăr, încă copil.
2. Fâșie lungă și îngustă de tifon cu care se bandajează rănile. [
Pl. și:
feșe] –
Lat. fascia.