fârtat - explicat in DEX

fârtat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
FÂRTÁT, fârtați, s. m. (Pop.) Prieten nedespărțit al cuiva, legat de el prin jurământ până la moarte; frate de cruce. ♦ Tovarăș, ortac. ♦ Termen cu care se adresează cineva unui prieten sau cuiva căruia ține să-i arate prietenie. [Var.: fărtát s. m.] – Din *frătat (< frate + suf. -at, după sl. pobratim < bratŭ „frate”).

fârtat (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)
fârtát, fârtați, (fărtat), s.m. – 1. Frate de cruce; prieteni legați prin jurământ până la moarte. 2. Prieten, tovarăș, ortac. În Maramureș cel mai frecvent avea sensul de „membru al unei cete de păcurari„. „Păcurarii împreună formează o ceată sau o confrerie de feciori” (Latiș 1993). Păcurarii devin fârtați „înainte de urcatul la munte, dar după ruptu' sterpelor” prin prestarea unui jurământ „prin care se obligă reciproc să păstreze secretul stânii” (Latiș 1993). – Lat. *frătat (frate + -at); Cuv. rom. preluat în magh. (fertát) (Bakos 1982).

fârtat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
fârtát (pop.) s. m., pl. fârtáți

fârtat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
FÂRTÁT, fârtați, s. m. (Pop.) Prieten nedespărțit al cuiva, legat de el prin jurământ până la moarte; frate de cruce. ♦ Tovarăș, ortac. ♦ Termen cu care se adresează cineva unui prieten sau cuiva căruia ține să-i arate prietenie. [Var.: fărtát s. m.] — Din *frătat ( < frate + suf. -at, după sl. pobratim < bratŭ „frate”).