fârtăție (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)fârtățíe, -ii, s.f. – Formă de înfrățire a două persoane sau două familii, între care nu există legătură de rudenie; frăție de cruce; înfrățire. Ceremonialul presupunea un anumit ritual practical în biserică, unde cei doi care se înfrățiau jurau pe cruce. În Maramureș s-a practicat, până la mijlocul sec. XX, frăția între familii, în zona Chioar (v. studiul lui Chiș Șter). – Din fârtat + -ie.