farinaceu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FARINACÉU, -ÉE, farinacei, -cee, adj. (Rar) Ca făina. – Din
fr. farinacé, lat. farinaceus.farinaceu (Dicționar de neologisme, 1986)FARINACÉU, -ÉE adj. Ca făina; farinos. [Cf. fr.
farinacé, lat.
farinaceus].
farinaceu (Marele dicționar de neologisme, 2000)FARINACÉU, -ÉE adj. farinos. (< fr.
farinacé, lat.
farinaceus)
farinaceu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)farinacéu adj. m.,
pl. farinacéi; f. sg. și
pl. farinacéefarinaceu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)FARINACÉU, -CÉE, farinacei, -cee, adj. (Rar) Ca făina. — Din
fr. farinacé, lat. farinaceus.farinaceŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)*farinacéŭ, -ée adj., pl. f. tot
ee (lat.
farináceus, fr.
farinacé). Ca făina, făinos.