farfurărie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FARFURĂRÍE s. f. (Rar) Mulțime de farfurii; totalitatea farfuriilor (cuiva);
p. ext. diverse obiecte de menaj din porțelan, faianță etc. –
Farfurie +
suf. -ărie.farfurărie (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))FARFURĂRÍE, farfurării, s. f. Mulțime de farfurii;
p. ext. diverse obiecte de menaj din porțelan, faianță etc.; veselă. –
Farfur[ie] +
suf. -ărie.farfurărie (Dicționaru limbii românești, 1939)farfurăríe f. (d.
farfurie). Văsărie.
farfurărie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)farfurăríe (rar)
s. f.,
art. farfurăría, g.-d. farfurăríi, art. farfurăríeifarfurărie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)FARFURĂRÍE s. f. (Rar) Mulțime de farfurii; totalitatea farfuriilor (cuiva);
p. ext. diverse obiecte de menaj din porțelan, faianță etc. —
Farfurie +
suf. -ărie.