farfurie - explicat in DEX

farfurie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
FARFURÍE, farfurii, s. f. 1. Obiect de faianță, de porțelan etc., de obicei de formă rotundă, cu marginile puțin ridicate și cu fundul plat sau adâncit, în care se servește mâncarea. 2. (Înv.) Porțelan. ◊ (Fam.; în sintagma) Farfurie zburătoare = obiect zburător neidentificat. – Din tc. farfuri (lit. fağfuri), ngr. farfuri.

farfurie (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
farfuríe (farfuríi), s. f. – 1. Porțelan. – 2. Obiect de formă rotundă, din porțelan, faință etc. în care se servește mîncarea. – Mr. fărfuriu. Tc. farfuri, din per. faghtūrῑ (Șeineanu, II, 168; Meyer 98; Lokotsch 569; Tagliavini, Arch. Rom., XVI, 356), cf. ngr. φαρφουρί, alb. farfuri, bg. farfor (Berneker 279). Sec. XVIII (primă fabrică de porțelan a fost creată în București, în 1806, de Constantin Filipescu). – Der. farfurigiu, s. m. (înv., vînzător de porțelan); farfurioară, s. f. (farfuriță). Din rom. pare a proveni pol. farfury (Miklosich, Wander., 14).

farfurie (Dicționaru limbii românești, 1939)
farfuríe f. (turc. [d. pers.] fagfuri, pop. farfuri, porțelan, d. fagfur, împăratu Chineĭ, o provincie chineză renumită pin [!] porțelan, alb. farfuri, bg. farfor, farforiĭa, rus. farfór, pol. farfura, ngr. farfuri). Taler, vas de porțelan, de faĭanță orĭ de metal din care se mănîncă la masă: farfurie de argint, întinsă, adîncă. V. strachină.

farfurie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
farfuríe s. f., art. farfuría, g.-d. art. farfuríei; pl. farfuríi, art. farfuríile

farfurie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
farfurie f. 1. porțelan: mozaicuri de farfurie AL.; 2. taler de porțelan. [Turc. FARFURI, porțelan de China].

farfurie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
FARFURÍE, farfurii, s. f. 1. Obiect de faianță, de porțelan etc., de obicei de formă rotundă, cu marginile puțin ridicate și cu fundul plat sau adâncit, în care se servește mâncarea. 2. (Înv.) Porțelan. ◊ (Fam.; în sintagma) Farfurie zburătoare = obiect zburător neidentificat. — Din tc. farfuri (lit. fağfuri), ngr. farfuri.