farfasit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FARFASÍT, -Ă, farfasiți, -te, adj.,
s. m. și
f. (
Reg.) (Om) mofturos, năzuros. –
Et. nec.farfasit (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)farfasít1, farfasítă, adj. (înv.) nevoiaș, prăpădit.
farfasitfarfasít, -ă adj., s.m., s.f. (
reg.) (Om) mofturos, năzuros.
Voi mangosiților și farfasiților, de câte ori îți fi dormit în stroh (CR.). • pl.
-ți, -te. / cf. ngr.
φαρφαράς „fanfaron”. („DEXI – Dicționar explicativ ilustrat al limbii române”, Ed. ARC & GUNIVAS, 2007)
farfasit (Dicționaru limbii românești, 1939)farfasít, -ă s. (cp. cu
farfara).
Fam. Moftangiŭ. V.
mangosit.farfasit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)farfasít (
reg.)
adj. m.,
s. m.,
pl. farfasíți; adj. f.,
s. f. farfasítă, pl. farfasítefarfasit (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)farfasit a. Mold. moftangiu:
mangosiților și farfasiților ! [Origină necunoscută].
farfasit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)FARFASÍT, -Ă, farfasiți, -te, adj.,
s. m. și
f. (
Reg.) (Om) mofturos, năzuros. —
Et. nec.