farfurioară(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) FARFURIOÁRĂ,farfurioare, s. f. Diminutiv al lui farfurie (1); farfuriuță. [Pr.: -ri-oa-] – Farfurie + suf. -ioară.
farfurioară(Dicționaru limbii românești, 1939) farfurioáră și -úță f., pl. e. Farfurie mică.
farfurioară(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) farfurioáră(-ri-oa-) s. f., g.-d. art. farfurioárei; pl. farfurioáre
farfurioară(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) FARFURIOÁRĂ,farfurioare, s. f. Diminutiv al lui farfurie (1); farfuriuță. [Pr.: -ri-oa-] — Farfurie + suf. -ioară.