fantezie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FANTEZÍE, fantezii, s. f. 1. Capacitate omenească de a crea noi reprezentări sau idei pe baza percepțiilor, a reprezentărilor sau ideilor acumulate anterior;
p. ext. imagine produsă de această facultate; imaginație; reverie. ♦
Spec. Imaginație specifică unui creator (în artă, literatură, știință etc.). ♦ Produs al imaginației; plăsmuire, născocire.
2. Gust, înclinare, dorință ieșită din comun, ciudată (a cuiva).
3. Compoziție muzicală instrumentală de formă liberă, având un caracter de improvizație și de virtuozitate. [
Var.: (rar)
fantasíe, fantazíe s. f.] – Din
fr. fantaisie.fantezie (Dicționar de neologisme, 1986)FANTEZÍE s.f. 1. Imaginație artistică creatoare. ♦ Imaginație; reverie.
2. Ciudățenie, capriciu.
3. (
la pl.) Plăsmuiri.
4. Piesă de muzică instrumentală care nu are o formă prestabilită. V.
parafrază. ♦ Piesă instrumentală în stil contrapunctic, a cărei muzică are un caracter neobișnuit, fantastic.
5. (Și în forma
fantaisie) Țesătură al cărei colorit și textură sunt astfel făcute încât să permită maxima imaginație a autorului. [Gen.
-iei, var.
fantasie, fantesie, fantazie s.f. / < fr.
fantaisie, cf. it.
fantasia, gr.
phantasia].
fantezie (Marele dicționar de neologisme, 2000)FANTEZÍE s. f. 1. imaginație. ◊ imaginație creatoare. 2. produs al imaginației; închipuire, plăsmuire, născocire. ◊ înclinare personală, gust, ciudățenie, capriciu. 3. (muz.) lucrare instrumentală sau orchestrală liberă. ◊ piesă instrumentală, în stil contrapunctic, cu caracter fantastic. 4. țesătură al cărei colorit și textură sunt făcute să permită maxima imaginație a autorului. (< fr.
fantaisie, lat.
fantasia, gr.
phantasia)
fantezie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)fantezíe s. f.,
art. fantezía, g.-d. art. fantezíei; pl. fantezíi, art. fantezíilefantezie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)FANTEZÍE, fantezii, s. f. 1. Capacitate omenească de a crea noi reprezentări sau idei pe baza percepțiilor, a reprezentărilor sau ideilor acumulate anterior;
p. ext. imagine produsă de această facultate; imaginație; reverie. ♦
Spec. Imaginație specifică unui creator (în artă, literatură, știință etc.). ♦ Produs al imaginației; plăsmuire, născocire.
2. Gust, înclinare, dorință ieșită din comun, ciudată (a cuiva).
3. Compoziție muzicală instrumentală de formă liberă, având un caracter de improvizație și de virtuozitate. [
Var.: (rar)
fantasíe, fantazíe s. f.] — Din
fr. fantaisie.