fantazie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FANTAZÍE s. f. v. fantezie.fantazie (Dicționar de neologisme, 1986)FANTAZÍE s.f. v.
fantezie.
fantazie (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)fantazíe (fantazíi), s. f. –
1. Imaginație. –
2. Capriciu, chef. –
3. Joc ecvestru. –
Var. fantazie, (
înv.)
fandasie, fandaxie, fandacsie. Mr. făndăsie, făndăxire. Gr. φαντασία, prin intermediul
fr. fantaisie, și înainte (
sec. XVII) direct din
ngr. (Gáldi 187).
Fandaxia s-a specializat, în argoul de cartier, cu sensul de „manie, țicneală, aiureală”.
Der. fandasios, adj. (țicnit, maniac);
fandosi, vb. refl. (a se îngîmfa; a face nazuri), din
ngr. φαντάζομαι „a imagina” (DAR; Scriban; REW 6458; este improbabilă
der. din
ngr. ξεφαντόνω „a se distra”, propusă de Graur,
BL, IV, 79);
fandoseală, s. f. (nazuri);
fandaxi, vb. (
Munt., a se lăuda), din
ngr. φαντάζομαι, aorist φάνταξα (Scriban). – Der,
neol. fantastic, adj., din
lat. phantasticus (
sec. XVII);
fantasc, adj., din
fr. phantasque, împrumut literar;
fantast, s. m. (himeric, vizionar), din
germ. Phantast, împrumut literar;
fantasmă, s. f., din
it. fantasma (
sec. XIX) și înainte din
ngr. φάντασμα (
sec. XVIII,
cf. Gáldi 188);
fantasmagorie, s. f., din
fr.;
fantasmagoric, adj., din
fr.;
fantomă, s. f., din
fr. fantôme.fantazie (Dicționaru limbii românești, 1939)*fantazíe f. (vgr.
phantasía, d.
phantázo, arăt, reprezent [!]; lat.
phantásia, it.
fantasia, fr.
tantaisie. V.
diafan, fandasie, fanar). Imaginațiune, închipuire:
un portret de fantazie. Ideĭe cam liberă și capricioasă, gust bizar:
a avea o fantazie. Gust, voĭe, bun plac:
a picta, a trăi după fantazia ta. Muz. Parafrază, variațiunĭ pe o temă luată dintr´o operă:
a compune o fantazie despre „Faust”. – Fals
-ezíe (după fr.). Mulțĭ ignoranțĭ zic chear [!]
-eziŭ, pl.
urĭ, lucru de fantazie!
fantazie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)fantazie f.
1. imaginațiune caprițioasă;
2. voință trecătoare;
3. lucru de podoabă:
articole de fantazie; 4. Muz. variațiuni pe o temă împrumutată dintr’o operă:
fantazii de Mozart.fantazie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)FANTAZÍE s. f. v. fantezie.