falangă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FALÁNGĂ2, falange, s. f. Un fel de sul de lemn de care se legau, în regimul feudal, picioarele celor condamnați să fie bătuți la tălpi;
p. ext. bătaie la tălpi aplicată acestor condamnați. – Din
ngr. fálangas.