fachie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FÁCHIE, fachii, s. f. (Rar) Făclie alcătuită dintr-un mănunchi de stuf uscat sau de fâșii de lemn, unse cu un material inflamabil. –
Lat. fac(u)la.fachie (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)fáchie (fáchii), s. f. – Făclie.
Lat. fac(ŭ)la (Pușcariu 567; Candrea-Dens., 539; REW 3137; DAR),
cf. it. fagola (
abruz. fárchia),
sp. faja (
cf. Menéndez Pidal,
RFE, 1920, 9), santander.
laja, port. facha. Este dublet de la
făclie, cf. Hasdeu,
Posteritatea lat. fax, Col. lui Traian, 1883, p. 112-21.
fachie (Marele dicționar de neologisme, 2000)-FACHÍE elem. faco-.
fachie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)fáchie (rar)
(-chi-e) s. f.,
art. fáchia (-chi-a), g.-d. art. fáchiei; pl. fáchii, art. fáchiile (-chi-i-)fachie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)fachie f. Mold. mănunchiu de țăndări ce se aprinde noaptea spre a atrage peștii. [Vechiu-rom.
fachie, făclie = lat. FACULA: v.
făclie].
fachie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)FÁCHIE, fachii, s. f. (Rar) Făclie alcătuită dintr-un mănunchi de stuf uscat sau de fâșii de lemn, unse cu un material inflamabil. —
Lat. fac(u)la.