fabrica (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FABRICÁ, fábric, vb. I.
Tranz. A produce o marfă în serie și în cantități mari, prelucrând materia primă într-o fabrică, într-o uzină etc. ♦
P. gener. (
Fam.) A face, a confecționa, a realiza. ♦
Fig. A născoci, a plăsmui, a inventa. – Din
fr. fabriquer, lat. fabricare.fabrica (Dicționar de neologisme, 1986)FABRICÁ vb. I. tr. 1. A lucra, a confecționa anumite obiecte prin prelucrarea unei materii prime. ♦ A lucra prin procedee mecanice (mai ales într-o fabrică).
2. (
Peior.) A face ceva la repezeală; a născoci, a inventa. [P.i.
fábric. / < fr.
fabriquer, cf. lat.
fabricare].
fabrica (Marele dicționar de neologisme, 2000)FABRICÁ vb. tr. 1. a produce anumite obiecte prin prelucrarea unei materii prime într-o fabrică sau uzină. 2. (fam.) a face ceva la repezeală. ◊ (fig.) a născoci, a inventa. (< fr.
fabriquer, lat.
fabricare)
fabrica (Dicționar de argou al limbii române, 2007)fabrica, fabric v. r. (tox.) a lua o nouă doză de drog pentru a îndepărta starea depresivă provocată de sindromul de sevraj.
fabrica (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)fabricá (a ~) (fa-bri-) vb.,
ind. prez. 3
fábricăfabricà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)fabricà v.
1. a face prin procedări mecanice;
a fabrica postavuri, arme; 2. a pune să se fabrice;
3. fig. a plăsmui:
a fabrica o istoriefabrica (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)FABRICÁ, fábric, vb. I.
Tranz. A produce diferite bunuri în serie și în cantități mari, prelucrând materia primă într-o fabrică, într-o uzină etc. ♦
P. gener. (
Fam.) A face, a confecționa, a realiza. ♦
Fig. A născoci, a plăsmui, a inventa. — Din
fr. fabriquer, lat. fabricare.