extrospecție (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EXTROSPÉCȚIE, extrospecții, s. f. (
Psih.) Observare a fenomenelor din afara eului, a trăirilor psihice ale altuia. – Din
fr.,
engl. extrospection.extrospecție (Marele dicționar de neologisme, 2000)EXTROSPÉCȚIE s. f. observare a trăirilor psihice ale altora. ◊ metodă psihologică bazată pe observarea obiectivă a fenomenelor lumii exterioare. (< fr., engl.
extrospection)
extrospecție (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)EXTROSPÉCȚIE, extrospecții, s. f. (
Psih.) Observare a fenomenelor din afara eului, a trăirilor psihice ale altuia. — Din
fr.,
engl. extrospection.