extravilan (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EXTRAVILÁN, -Ă, extravilani, -e, adj. Caracteristic teritoriului aflat în afara spațiului construit sau pe cale de construire al unei localități. –
Cf. fr. extra-ville.extravilan (Dicționar de neologisme, 1986)EXTRAVILÁN, -Ă adj. (
Despre terenuri) Situat în afara spațiului clădit al unei localități. [Cf. lat.
extra – afară,
villanus – de țară].
extravilan (Marele dicționar de neologisme, 2000)EXTRAVILÁN, -Ă adj. (despre terenuri) situat în afara spațiului clădit al unei localități. (< extra
1- + lat.
villanus, de țară)
extravilan (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)extravilán1 adj. m.,
pl. extraviláni; f. extravilánă, pl. extraviláneextravilan (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*extravilán2 s. n.extravilan (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)EXTRAVILÁN, -Ă, extravilani, -e, adj.,
s. n. (Teritoriu) aflat în afara spațiului construit sau pe cale de construire al unei localități. —
Cf. fr. extra-ville.