extraversiune (Dicționar de neologisme, 1986)EXTRAVERSIÚNE s.f. 1. Înclinație psihologică deosebită către lucrurile din afara eului propriu, către ambianța fizică socială. ♦ Îndreptare a libidoului în afara propriei persoane.
2. Întoarcere pe dos a unui organ cavitar. [Var.
extroversie, extroversiune s.f. / < fr.
extraversion].
extraversiune (Marele dicționar de neologisme, 2000)EXTRAVERSIÚNE s. f. 1. înclinație psihologică deosebită către lucrurile din afara eului propriu, către ambianța socială. ◊ orientare a libidoului în afara propriei persoane. 2. revărsare în afară a unui organ cavitar. (< fr.
extraversion)
extraversiune (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!extraversiúne/extroversiúne (-si-u-) s. f.,
g.-d. art. extraversiúnii/extroversiúnii; pl. extraversiúni/extroversiúniextraversiune (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)EXTRAVERSIÚNE, extraversiuni, s. f. Înclinație psihologică specială către lucrurile exterioare, din afara eului propriu și adaptarea la ambianța socială. [
Pr.:
-si-u-. Var.:
extroversiúne s. f.] — Din
fr. extraversion.