extorsiune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EXTORSIÚNE, extorsiuni, s. f. (Rar) Extorcare. [
Pr.:
-si-u-] – Din
fr. extorsion, lat. extorsio, -onis.extorsiune (Dicționar de neologisme, 1986)EXTORSIÚNE s.f. Extorcare, stoarcere, luare de bani prin amenințări sau prin forță. [Pron.
-si-u-. / < fr.
extorsion, lat.
extorsio].
extorsiune (Marele dicționar de neologisme, 2000)EXTORSIÚNE s. f. extorcare. (< fr.
extorsion, lat.
extorsio)
extorsiune (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)extorsiúne (rar)
(-si-u-) s. f.,
g.-d. art. extorsiúnii; pl. extorsiúniextorsiune (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)EXTORSIÚNE, extorsiuni, s. f. (Rar) Extorcare. [
Pr.:
-si-u-] — Din
fr. extorsion, lat. extorsio, -onis.