extorcare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EXTORCÁRE, extorcări, s. f. Acțiunea de
a extorca și rezultatul ei; extorsiune. [
Var.:
estorcáre s. f.] –
V. extorca.extorcare (Dicționar de neologisme, 1986)EXTORCÁRE s.f. Acțiunea de a extorca și rezultatul ei; extorcație; extorsiune. [Var.
estorcare s.f. / <
extorca].
extorcare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)extorcáre s. f.,
g.-d. art. extorcắrii; pl. extorcắriextorcare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)EXTORCÁRE, extorcări, s. f. Acțiunea de
a extorca și rezultatul ei; extorsiune. [
Var.:
estorcáre s. f.] —
V. extorca.