extorca (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EXTORCÁ, extorchez, vb. I.
Tranz. A obține un lucru de la cineva cu forța, prin amenințări, violență, șantaj etc. [
Var.:
estorcá vb. I.] – Din
fr. extorquer, lat. extorquere.extorca (Dicționar de neologisme, 1986)EXTORCÁ vb. I. tr. A obține (ceva, în special bani) cu forța, prin amenințări; a stoarce. [Var.
estorca vb. I. / < fr.
extorquer].
extorca (Marele dicționar de neologisme, 2000)EXTORCÁ vb. tr. a obține ceva (în special bani) cu forța, prin amenințări; a stoarce. (< fr.
extorquer, lat.
extorquere)
extorca (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)extorcá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
extorcheázăextorca (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)EXTORCÁ, extorchez, vb. I.
Tranz. A obține ceva cu forța, prin amenințări, violență, șantaj etc. [
Var.:
estorcá vb. I] — Din
fr. extorquer, lat. extorquere.