extra (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EXTRA- Element de compunere care înseamnă:
a) „afară (de)”, „(în) afară”, „deosebit (de)” și care servește la formarea unor adjective;
b) „superior”, „ultra-”, „foarte” și care servește la formarea unor adjective. ◊ (Folosit izolat)
Vin extra. Mazăre extra. – Din
fr. extra-, lat. extra.extra (Dicționar de neologisme, 1986)EXTRA1- Element prim de compunere savantă care înseamnă „afară (de)”. [< fr.
extra-, lat.
extra – în afară].
extra (Dicționar de neologisme, 1986)EXTRA2- Element prim de compunere savantă însemnând „superior”, „deosebit”, „foarte”. [< fr.
extra].
extra (Marele dicționar de neologisme, 2000)EXTRA1-/EXTRO- pref. „(în) afară (de)”, „superior”, „foarte”. (< fr.
extra-, lat.
extra)
extra (Marele dicționar de neologisme, 2000)EXTRA2 adj. inv. care este de calitate superioară. (< fr.
extra)
extra (Dicționaru limbii românești, 1939)*éxtra- (lat.
extra, afară din. V.
stră-), prefix care arată superioritatea saŭ diferența, ca:
extrafin, extraordinar, extrașcolar (V.
intra-). Se poate zice și ironic, ca și
baș: extrahoț, extraprost. Se poate pune și pe urmă ca adj. fix:
calitate extra (extrafină). V.
trans.extra (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*éxtra adj. invar.extra (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)extra a. de calitate superioară:
vin extra.extra (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ÉXTRA adj. invar. Care este de calitate superioară.
Vin extra. Mazăre extra. — Din
fr. extra-, lat. extra.