extirpator - explicat in DEX

extirpator (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
EXTIRPATÓR, -OÁRE, extirpatori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care extirpă. 2. S. n. Mașină agricolă care servește la distrugerea rădăcinilor buruienilor și la afânarea stratului superficial al solului. – Din fr. extirpateur, lat. extirpator, -oris.

extirpator (Dicționar de neologisme, 1986)
EXTIRPATÓR, -OÁRE adj. Care extirpă, care scoate. // s.n. Unealtă mecanică care servește la smulgerea buruienilor dintr-un teren de cultură și la reafânarea superficială a solului. [Cf. fr. extirpateur].

extirpator (Marele dicționar de neologisme, 2000)
EXTIRPATÓR, -OÁRE I. adj. care extirpă. II. s. n. cultivator pentru extirparea buruienilor dintr-un teren de cultură și la afânarea solului. (< fr. extirpateur, lat. extirpator)

extirpator (Dicționaru limbii românești, 1939)
*extirpatór, -oáre adj. Care extirpează. S. n., pl. oare. Instrument de extirpat buruĭenele [!].

extirpator (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
extirpatór¹ adj. m., pl. extirpatóri; f. sg. și pl. extirpatoáre

extirpator (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
extirpatór² s. n., pl. extirpatoáre

extirpator (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
extirpator n. unealtă agricolă ce taie rădăcinile buruienilor.

extirpator (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
EXTIRPATÓR, -OÁRE, extirpatori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care extirpă. 2. S. n. Mașină agricolă care servește la distrugerea rădăcinilor buruienilor și la afânarea stratului superficial al solului. — Din fr. extirpateur, lat. extirpator.